Din lipsa de timp nu voi comenta noua aberatie cu sistemul TVA la incasare. Daca amanarea exigibilitatii TVA-ului pana la incasarea TVA-ului, dar nu mai mult de 90 de zile, profita contribuabilului si nu ma intereseaza sa comentez acest aspect, cu siguranta amanarea dreptului de deducere a TVA pana la plata acestuia catre furnizor afecteaza contribuabilii. Si intrucat sistemul de TVA este un sistem comun al Uniunii, ma intreb si eu ca ciobanul oare guvernantii nostri s-or fi consultat cu legislatia UE si autoritatile competente inainte de a legifera? Ca n-am auzit decat ca FMI si-ar mai fi dat cu parerea… O asemenea aberatie necesita insa o analiza juridica mai atenta, astfel incat ma rezum astazi la cateva reflectii pe marginea taxei pe cladiri si taxei pe teren.
Pentru a intelege situatia actuala referitor la aceste taxe, voi da un exemplu: o persoana juridica de drept privat (sa zicem, un spital privat sau un club de fotbal) are dat in administrare si folosinta sau in concesiune/inchiriere un teren proprietate privata/publica a orasului in care se afla si o constructie la fel, proprietate publica/privata a orasului in care se afla. Orasul ar trebui sa-si plateasca siesi impozit pe cladire si impozit pe teren intrucat acestea sunt folosite pentru activitati economice (altele decat cele desfasurate in relatie cu persoanele juridice de drept public), conform art.249 alin. 1 corob. cu art. 250 alin. 1 pct. 1 si conform art. 256 alin. 1 corob. cu art. 257 lit. g Cod Fiscal. Persoana juridica de drept privat ar trebui sa platesaca tot orasului acelasi impozit doar ca se numeste taxa- taxa pe cladire si taxa pe teren, conform art. 249 alin. 3 si art. 256 alin. 3 Cod fiscal. Dubla impunere nu pare a fi, doar avem persoane diferite si creante cel putin formal diferite.
Daca o persoana fizica ar fi in ipoteza de mai sus, nu ar datora taxa pe cladire, ci doar taxa pe teren, care asa cum am vazut se calculeaza identic cu impozitul pe teren de care insa unitatea administrativ-teritoriala este scutita.
Daca o persoana juridica de drept public ar fi in ipoteza de mai sus, nu ar datora taxa pe cladiri, fiind exceptata prin art. 249 alin. 3 (indiferent ca desfasoara sau nu activitati economice), si nici taxa pe teren daca se incadreaza in scutirile de la art. 257 Cod fiscal (spre exemplu, institutia publica nu foloseste terenul pentru activitati economice).
Prin urmare, o persoana juridica de drept privat concesionar/ chirias este discriminata fiscal nu in raport cu proprietarul cladirii (despre care in mod gresit s-a inteles ca ar fi scutit de impozitul pe cladire), ci in raport cu persoana fizica si cu persoana juridica de drept public, tot concesionar/chirias al cladirii, care pot desfasura aceeasi activitate economica si sunt fix in aceeasi situatie cu debitorul taxei aberante.
Este adevarat ca si eu am fost tentata sa ma plang ca sunt discriminata fata de chiriasii care au contractat cu un particular, care nu au obligatia legala de a suporta vreo taxa pe cladire. Si eu m-am revoltat ca in ciuda unei redevente/chirii platite orasului, ar trebui sa suport un impozit pe cladire formal distinct prin simpla denumire de taxa, in conditiile in care ma asteptam ca locatorul/concedentul era scutit.
Ultima decizie a Curtii Constitutionale reia considerentele anterioare pentru care a gasit taxa pe cladiri si taxa pe teren a fi conforma art. 16 si 56 alin. 2 din Constitutie (dec. nr. 438/03.05.2012): (1)optiunea legiuitorului de a excepta din categoria bunurilor impozabile cladirile proprietate a statului si a unitatilor adminitrativ- teritoriale folosite in alte scopuri decat cele economice nu poate fi considerata discriminatorie; (2)legiuitorul este liber sa stabileasca impozite, in masura in care acestea sunt proportionale, rezonabile si echitabile, conditie indeplinita in cazul de fata, cu atat mai mult cu cat concesionarea, inchirierea, ca si darea in adminitrare si in folosinta a terenurilor/cladirilor se fac in general pe termen foarte lung, prin conventii/acte intervenite intre partile interesate. In acest sens sunt si alte decizii ale Curtii, bunaoara decizia nr. 1088/2009. Merita amintita si decizia nr. 345/2007 cu pretinsa incalcare a art. 44 alin. 2 si 7 Constitutie, in care s-a precizat ca ocrotirea proprietatii private nu se realizeaza prin regimul de impozitare, ci prin alte instrumente juridice.
Toate aceste decizii merita reformate prin formularea unor exceptii pe considerentul discriminarii intre persoanele juridice de drept privat, obligate la plata taxei pe caldiri, si persoanele fizice si persoanele juridice de drept public, exceptate de la plata acestei taxe, fara nicio justificare, desi exercita aceeasi activitate economica, in aceeasi calitate de concesionari/locatari.
Nu mai discut si de aberatia denumirii- taxa pentru ce? Care este beneficiul primit in schimbul taxei? Folosinta caldirii sau terenului este recompensata prin redeventa/chirie, care nu reprezinta creante fiscale la bugetul local. In fapt, este un impozit pe un drept de folosinta, nici macar pe proprietate, desi se calculeaza aidoma unui impozit pe proprietate. Este identic cu impozitul pe dreptul de folosinta al utilizatorului unei caldiri/teren obtinut printr-un contract de leasing.
O ultima remarca, este adevarat ca in ipoteza de mai sus Orasul concedent al cladirii/terenului catre o persoana jurdica de drept privat ce desfasoara o activitate economica, nu este scutit de impozitul pe cladire/teren datorat propriului buget din veniturile aceluiasi buget, dar oare Confuziunea nu este un mijloc de stingere a datoriilor? Adica nu am acelasi debitor si acelasi creditor al impozitului pe teren/cladire? Adica la scadenta impozitului, nu cumva niciodata orasul nu trebuie sa si-l platesaca? Prin urmare, Onorata Curte Constitutionala, ce-ar fi sa lasam formalismul obligatiei de plata si inexistentei scutirii si sa constatam existenta unei cauze legale de stingere a debitului la data scadentei oricarui impozit pe teren/cladire al statului/ unitatii adminitrativ-teritoariale folosit la desfasurarea unei activitati economice?! Mai pe scurt, sa constatam existenta unei scutiri de facto…care insa este discriminatorie pentru agentii economici proprietari de teren/cladire, debitori ai impozitului si nu ai taxei pe teren/cladire.
ioanacarp 