Reflectii de toamna

Ce zile frumoase de toamna, atatea culori, lumini, aer proaspat, ciupercute, ghinda, crizanteme, pajisti inca verde crud… Am reusit sa le observ si sa uit ca tocami iesisem de sub ordinele “pe scurt…mai pe scurt…in concluzie“. Toamna asta mi-a lasat impresia ca totusi judecatorii de contencios pot sa ceara autoritatilor respectarea garantiilor procedurale prevazute de lege. M-am chinuit sa explic ratiunea si logica unor norme procedurale unor judecatori pe care prea des i-am vazut indiferenti unor astfel de critici. Sa imi spui ca o casa de asigurari de sanatate este competenta sa stabileasca contributii unei persoane care nu se afla in relatie contractuala cu ea, pentru ca un presupus medic de familie al contribuabilului ar aparatine de aceasta casa de asigurari?! Sa pretinzi unui contribuabil sa rectifice o presupusa baza de date detinuta de fisc, altfel orice scrie acolo, musai e corect?! Cred ca si informatiile de la manastirea Secu’ tre sa se mai verifice, dapai bazaconiile care pot aparea intr-o simpla baza de date sau in contabilitatea altcuiva. Ieri totusi unii judecatori au considerat ca un lichidator judiciar n-a procedat bine refuzand sa inscrie pretinsa creanta a fiscului in baza fisei pe platitor a debitorului, desi lichidatorul le-a zis clar ca fisa nu dovedeste creanta, nu tine loc de decizie/declaratie/proces verbal sau orice titlu de creanta. Degeaba! Tre sa ne chinuim mai mult si sa explicam ca o fisa pe platitor e ca o fisa pe partener (situatie debite/plati sau cum vreti sa-i ziceti) ce se scoate dintr-o evidenta contabila, insuficienta pentru a atesta o creanta fara spre exemplu, un contract, o factura etc. Ati emite o ordonanta de plata doar in baza unei fise de partener? Din propria experienta stiu ca intr-o fisa pe platitor pot aparea surprize de nedeslusit chiar de catre organul fiscal (in cazul meu, se pretindea ca mi-ar fi fost anulata o plata de mai demult, dar nu se stia de ce…evident, mi-au restituit banii incasati fara drept).

Si totusi, toamna asta mi-a adus bucuria de a citi multe hotarari judecatoresti frumoase, motivate in concret, detaliat, asa cum le-a perceput acel judecator. Au judecat ce li s-a cerut. Uneori criticabil, uneori nefondat, dar nu vadit neintemeiat in fapt sau in drept sau cu carente de logica.

Imi amintesc de stagiu, castigasem un dosar vechi in care nu aveam dreptate decat la nivel moral poate, dar adversarul batea campii; asa ca, judecatorul, animat probabil si de resortul etic, mi-a dat castig de cauza, frumos motivat dar juridic incorect. Tot in fata lui am ajuns apoi cu un dosar in care mi-era si jena sa-mi sustin apararea. Multi colegi il respecta pe acel judecator, chiar daca nu le-au dat dreptate, pentru ca ii asculta si le raspunde la ce li se cere.

O fi greu sa dai un raspuns la cate probleme se ridica, de asta eu nu sunt judecator, ci avocat. Fiecare cu rolul lui. Dar cum sa conving eu un judecator daca nu il ajut sa vada cu ochii mei sau daca nu incerc eu sa vad dosarul cu ochii lui? Cum sa conving un judecator de civil ca o fisa pe platitor nu e titlu de creanta daca nu ii explic ce zice legea fiscala ca valoreaza titlu de creanta fiscala si care ar fi consecintele unui rationament contrar, oricat de familiar ar fi acelui judecator?

Azi am vazut uluita cum exista aceeasi persoana inregistrata fiscal de doua ori cu denumiri diferite, recunoscute de judecatori, si cu existenta faptica diferita. Detaliile ar complica povestea- si asa mi s-a zis ca-i fain blogul dar nu prea se-ntelege:) Eroarea e undeva la granita intre cea materiala si cea de judecata, moralmente de neconceput sa nu mai poata fi corectata.

Astept motivarea Curtii Constitutionale in privinta Codului insolventei, sperand sa se impuna principiile de aplicare in timp a legii de procedura asa cum au fost consacrate prin NCPC. Sa nu transformam regula in exceptie!

Va doresc si voua o toamna frumoasa in continuare!

Instanta de executare pentru creante fiscale

NCPC- reflectii de weekend:

Care judecatorie este competenta sa solutioneze contestatia la executare impotriva titlului executoriu pentru creante la bugetul local?

Indicii- creditorul este orasul x; debitorul are domiciliul in orasul y; nu avem modalitati de executare, ci doar titlu si somatie

p.s. 1. exista inca judecatorii in ambele orase x si y
p.s. 2.nu avem executor judecatoresc, deci nu conteaza circumscriptia in care s-ar afla acesta;
p.s. 3. avem executor fiscal, desigur din orasul x.

Care judecatorie este instanta de executare competenta sa solutioneze contestatia la executare, deocamdata impotriva titlului si a somatiei?

Aplicam art. 650 NCPC cu motivarea ca organul de executare fiscala (creditorul) este in situatie asemanatoare cu biroul executorului judecatoresc? Sa trimitem debitorul la domiciliul creditorului pentru orice contestatie la titlu in materie fiscala?

Problema se poate ivi si in orice alt caz asemanator (ex. titlu executoriu in baza atragerii raspunderii solidare de catre un AFP din alt oras), atat timp cat organul de executare nu este executorul judecatoresc.

Un weekend plin de inspiratie!

p.s.Daca aveti sugestii privind competenta, cu drag le putem comenta.

NCPC si comoditatea

In urma unor discutii mai mult sau mai putin aprinse, am ajuns la concluzia ca in niciun caz nu poate fi considerat in scopul unei mai bune administrari a justitiei CONEXAREA unor dosare guvernate de vechiul cod de procedura civila, respectiv de noul cod de procedura civila E mai comod sa nu fie conexate. Nu stiu ce pretext vom gasi in caz de litispendenta

O alta problema lasata in aer de legiuitor: legea de procedura civila aplicabila unei cereri introductive de instanta formulate dupa 15.02.2013, care ar putea fi calificata drept o “cale de atac” impotriva unei hotarari administrative sau jurisdictionale emise/ pronuntate anterior datei de 15.02.2013.

Spre exemplu, incheiere de carte funciara din 10.02.2013- plangerea de CF formulata dupa 15.02.2013 se judeca in baza NCPC? Nici nu m-as gandi altfel. Dar in situatia in care se formuleaza dupa 15.02.2013 Apel impotriva hotararii OSIM din ipotetica data de 10.02.2013? Dar daca dupa data de 15.02.2013 se depune actiunea in anularea unei sentinte arbitrale pronuntate anterior, sa zicem tot 10.02.2013?

Sa zicem ca la registratura dosarul primeste vechea coperta verde, mov, roz etc., iar la primul termen de judecata, apar discutiile: CPC sau NCPC. Sa zicem ca judecatorul ajunge la concluzia ca legea aplicabila era de fapt NCPC si …gresit s-a ajuns chiar la acel prim termen de judecata. Cum procedeaza in continuare? Ca doar nu are sens sa trimita cauza la registratura pentru a se relua totul de la repartizare la schimbul de acte procedurale (deja comunicate in speta). Dar un proces poate fi guvernat partial de CPC si partial de NCPC? Nu prea.

Aceeasi ratiune de mai sus care impune respingerea de plano a oricaror pretentii de conexare- comoditatea- va impune si solutia continuarii aplicarii legii de procedura sub care a fost inregistrat dosarul; daca in control judiciar se va stabili altfel, s-o ia atunci de la inceput:)

Cinic si comod.

NCPC din 15 februarie, neconstitutional amanat?

Proces inceput in 1 februarie 2013, NCPC sau nu?

Dupa cum stiti, pentru justa corelare cu legea privind degrevarea, inca nepromulgata si evident nepublicata in M.Of., s-a amanat intrarea in vigoare a NCPC pentru 15 februarie 2013.

Solutia legislativa de amanare promovata prin OUG nr. 4/2013, nu ma deranjeaza, daca tot trebuie corelata cu legea mai sus amintita.

Dar, din imposibilitatea de a ma concentra pe chestiuni cu adevarat utile si importante, pe fondul ploii mocanite de afara, am ajuns sa dau o privire pe procedura de adoptare a acestei ordonante.

Concluzia: as putea pretinde ca unui proces inceput la 1 februarie 2013 i se aplica NCPC, pentru ca in mod neconstitutional s-a amanat aplicarea acestuia pana pe 15 februarie 2013.

Mai precis, Guvernul nu a consultat Consiliul Legislativ; a trimis solicitarea de aviz dupa ce a adoptat ordonanta. “Proiectul” de ordonanta de urgenta rezulta a fi trimis Consiliului Legislativ in 31.01.2013, consiliu care in mod prompt il analizeaza si isi exprima avizul nr. 61 din aceeasi data, 31.01.2013 (doar are termen de avizare, 24 de ore). Logica avizarii este insa rupta de constatarea ca, de fapt, s-a avizat ex post un act normativ deja adoptat, iar nu un proiect. OUG nr. 4 era deja adoptata in sedinta Guvernului din 30.01.2013. In concluzie, Guvernul a formulat o solicitare fara obiect, ca doar nu poti cere aviz la un proiect care nu mai exista in aceasta calitate.

Ma intreb iar, uitandu-ma cum ploua afara, daca tot nu-ti pasa de continutul vreunui aviz, de ce sa te mai obosesti sa-l ceri? Si nu pot sa nu ma intreb de ce Consiliul Legislativ continua sa emita avize pentru acte adoptate? Cererea de aviz nu devine caduca la data adoptarii proiectului supus avizarii? De ce sa-mi bat capul cu o solicitare care a ramas sau, mai grav, cum este cazul de fata, era ab initio, lipsita de obiect? Poate asa isi mai prioritizeaza activitatea si Consiliul Legislativ.

Desigur, nu-mi doresc sa se admita o astfel de exceptie de neconstitutionalitate, ca ne-ar bulversa nitel organizarea serviciului public al justitiei. Dar, tare vreau sa vad Curtea Constitutionala cum impune legiuitorului sa respecte procedura de legiferare, dincolo de orice considerente de oportunitate, dincolo de evaluarea impactului unei astfel de decizii.

Creante sub 2000 de lei- drept la recurs

Potrivit unui comunicat de presa emis astazi de catre Curtea Constitutionala, procesele si cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2000 de lei inclusiv sunt supuse recursului, fiind admisa in 20.11.2012 exceptia de neconstitutionalitate a art. 1 pct. 1 indice 1 si art. 299 alin. 1 indice 1 Cod procedura civila.

Decizia Curtii Constitutionale urmeaza a fi publicata in Monitorul Oficial, iar considerentele acesteia am convingerea ca ar trebui examinate si in raport de dispozitiile similare ale NCPC, din perspectiva recunoasterii caii de atac a apelului pentru astfel de cereri.

Sa fie un inceput pentru recunoasterea unui dublu grad de jurisdictie in civil? Abia astept motivarea.

Speranta unei reexaminari a legii privind degrevarea instantelor judecatoresti

In sfarsit, Presedintia a trimis Senatului spre reexaminare Legea privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a NCPC, intrucat procedura de adoptare contravine sectiunii privind Legiferarea din Constitutie (art. 73 alin. 3 lit. l coroborat cu art. 75 alin. 1, precum si art. 61 alin. 2 si art. 75 alin. 5).

Indraznesc sa sper ca Senatul va examina cu mare chibzuinta legea- pentru ca in acest caz nu vorbim de o reexaminare ci de o prima examinare din partea acestei camere asupra amendamentelor aduse de Camera Deputatilor. Indraznesc sa sper cu naivitate ca singura solutie admisibila in ceea ce priveste contenciosul administrativ este modificarea art. 27 din propunerea legislativa in sensul intrarii in vigoare nu mai devreme de 1 februarie 2013, o data cu NCPC si aplicarea sa numai proceselor incepute dupa 1 februarie 2013! Indraznesc sa sper ca se va ignora punctul de vedere al CSM privind art. 15 din propunerea legislativa, nu de alta, dar ne facem de ras apreciind ca o judecatorie sau un “cabinet” notarial sau un “cabinet” al vreunui executor judecatoresc ar avea personalitate juridica; tot pentru informarea CSM, as preciza ca societatile de avocatura nu reprezinta “organisme profesionale”, iar notarii si executorii judecatoresti nu-si exercita profesia in cadrul unor cabinete, ci in cadrul unor birouri… divide ed impera? Sper ca parlamentarii vor avea in vedere adresa UNBR pentru reexaminarea legii.

Sunt dezamagita de punctul de vedere al CSM-ului, de consistenta sa “juridica”… sunt dezamagita de “copy-paste” cu introducerea diacriticilor si eliminarea catorva cuvinte pe care mi-am permis sa le scriu pe blog (art. IV pct. 1 din punctul de vedere publicat pe juridice.ro). Din procedura de selectie a candidatilor pentru functiile de conducere la PICCJ si DNA, am retinut ca in sfarsit se incearca transmiterea unui mesaj: nu preluati texte fara a cita! Desigur, am retinut si cum ar trebui sa se faca o analiza SWOT, pentru ca eu insami faceam confuzie intre factorii externi si cei interni (procedura de selectie, criticata de unii, este educativa pentru toti). Sustineti neincalcarea dreptului de autor, mai ales in componenta sa morala- subsemnata nu sunt de acord sa mi se foloseasa vreo reflectie scoasa din context. Am sustinut si sustin public ca propunerea legislativa in cauza este o aberatie si consider inacceptabil sa mi se preia un paragraf de pe blog, fara indicarea sursei, intr-un material cu un continut contrar convingerilor mele! Dincolo de aspectele tehnice de legalitate invocate de catre CSM, sunt dezamagita de punctul sau de vedere privind oportunitatea intrarii in vigoare a unei asemenea legi.

Nu va ascund ca m-am bucurat sa vad adresa de reexaminare a legii, cu jumatate de gura ce-i drept. Ca atunci cand ai castigat fondul, dar urmeaza recursul si hotararea data in fond nu e tocmai convingatoare. Trebuie gasita o solutie fiabila pentru degrevarea Tribunalului Bucuresti- este nevoie doar ca legiuitorul sa ii asculte pe judecatorii de la aceasta instanta, cel putin la fel cum i-a ascultat pe judecatorii de la ICCJ cu ocazia amendamentelor!

Cu naivitate, inca mai sper nu doar in respectarea unei proceduri de legiferare, ci intr-o legiferare necesara si utila raporturilor sociale supuse reglementarii. M-am saturat de inflatie legislativa si de pareri geniale, vizionare, dar fara suport tehnic, practic, concret, si numai nu armonios integrat celorlalte norme juridice!

PS. TVA la incasare a trecut de faza promulgarii (Legea nr. 208/2012)- nu s-a tinut cont de criticile in procedura de legiferare, in opinia mea, pentru ca nu a reactionat niciun organism puternic si credibil de sustinere a mediului de afaceri din Romania.
Sa iti sacrifici mediul de afaceri pentru respectarea unor angajamente contrare Directivei TVA dar convenite cu FMI in vederea cresterii veniturilor la buget?!

Verificarea hotararilor arbitrale pentru cartea funciara- o noua aberatie legislativa

Semnalez o noua aberatie legislativa: Legea nr. 206/2012.
Se urmarea aprobarea prelungirii termenului de intrare in vigoare a NCPC si a modificarilor la legile speciale cuprinse in Legea nr. 76/2012. Pe scurt, un proiect de lege pentru aprobarea OUG nr. 44/2012.

Se aproba de Senat, si urmeaza aceeasi poveste pe care nu o mai suport de cateva zile: Camera Deputatilor, cu rol decizional, vine cu amendamente. Desigur, nu pentru a modifica termenul intrarii in vigoare a NCPC, ci pentru modificari de fond ale actualului Cod de procedura civila si evident ale NCPC.
De ce sunt suparata? Pentru ca isi bat joc de controlul judiciar al hotararii arbitrale si in definitiv, de hotararea arbitrala si de institutia arbitrajului. Pentru ca nu au avut curiozitatea de a studia ce presupune verificarea unei hotarari arbitrale inainte de incuviintarea executarii silite in raport de procedura actiunii in anulare, pentru ca nu au avut curiozitatea sa se intrebe care a fost ratiunea pentru care s-a propus si s-a aprobat abrogarea alin. 2 din art. 594 din textul initial al NCPC (din art. 603 NCPC republicat), intr-un final, pentru ca nu s-au preocupat de etapa documentarii propunerii legislative. Finalmente, sunt suparata de acelasi abuz de dreptul de a propune amendamente, abuz de drept pentru care mi-as dori atragerea raspunderii autorilor.

Ce s-a modificat?
art. 363 CPC a dobandit un nou alineat, alin. 4:
In cazul in care hotararea arbitrala se refera la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate si/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotararea arbitrala se va prezenta instantei judecatoresti sau notarului public, pentru a obtine o hotarare judecatoreasca sau, dupa caz, un act autentic notarial. Dupa verificarea de catre instanta judecatoreasca sau de catre notarul public a respectarii conditiilor si indeplinirea procedurilor impuse de lege si dupa achitarea de catre parti a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la inregistrarea in cartea funciara si se va realiza transferul dreptului de proprietate si/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil in cauza.

Art. 603 alin. 3 nou introdus in NCPC are acelasi continut.

In viziunea de mare intelepciune juridica a art. 363 alin. 4 CPC, partea interesata care spera ca a dobandit dreptul real in urma litigiului arbitral, printr-o hotarare arbitrala care are aceleasi efecte cu o hotarare judecatoreasca, poate constata ca transferul dreptului de proprietate este conditionat de (1) obtinerea unei hotarari judecatoresti/ act notarial, care ar urma sa ateste verificarea unor conditii si proceduri neprecizate dar impuse de nu stiu care lege, si (2) de achitarea unui impozit nereglementat de lege (impozitul privind transferul dreptului de proprietate) care ar reveni in sarcina nu a persoanei interesate, ci a partilor litigante. In lipsa acestora, nu se poate inregistra nimic la CF, adica hotararea arbitrala nu inseamna nimic.

Desigur, as putea sa-mi dau cu parea si sa ghicesc ce a vrut legiuitorul, dar legea nu se interpreteaza pe astfel de criterii. CF-ul va dori o hotarare judecatoreasca/act notarial in care judele/notarul sa-i zica negru pe alb ca hotararea arbitrala respecta conditiile si procedurile impuse de lege. Judele o sa zica ca asta ii actiune in constatare, iar partea tre sa-i indice ce conditii si proceduri sa constate ca au fost respectate, adica impuse de care lege, si se va intreba daca e admisibil in unele cazuri eventual sa verifici conditiile si procedurile ce fac obiect numai de actiune in anulare. Deci, cu hotararea judecatoreasca m-am lamurit ca nu o scot urgent la capat. Sa zicem ca ma duc direct la notar…si el ce verifica? si ce act emite in urma unei verificari (ca nu s-a modificat si competenta notarului)? Evident, sa nu va imaginati ca de fapt tre sa ma duc cu partea adversa sa consimtim la transferul dreptului real in fata notarului, ca nu-l mai dadeam in judecata arbitrala. Poate ca legiuitorul in intelepciunea lui, de cand a luat-o razna cu medierea, confunda hotararea arbitrala cu un acord de mediere, nu realizeaza ca arbitrajul e o judecata privata, dar o judecata.
Sa zicem, prin absurd, ca obtin actele de mai sus. Mai am impozitul, pe care eu dobanditor al dreptului real interesat sa ma inscriu in CF, va trebui sa-l platesc. Si aflu cu mirare ca inca nu s-a legiferat “impozitul privind transferul dreptului de proprietate”, ca exista potrivit art. 77 indice 1 Cod fiscal, doar un impozit pe venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, datorat de cine mi-a transferat proprietatea. Evident, sportivii nostri din parlament, asta au avut in vedere, dar legea e lege si daca e neclara si imprecisa sa fie declarata neconstitutionala. As dori sa se aplice doar autorilor acestor amendamente, pentru ei legea sa ramana perfect constitutionala si sa-si intabuleze drepturile poi-marti!

In plus, revenim la abuzul de dreptul de a introduce amendamente. Intrucat in ultimul timp, in Comisia juridica de la Camera Deputatilor, in calitate de comisie sesizata in fond in camera decizionala, prin amendament se intelege ce vrea muschii mei sa initiez legislativ, ca eu sunt deputat si nu ma intereseaza ca vreun senator o vrea sa isi dea cu parerea (prin vot, desigur) pe ce propun eu, ca asta inseamna Parlament bicameral, si pentru ca eu sunt deputat si concep cum vreau ce reglementari vreau, neavand nevoie sa ma consult cu diverse consilii, comisii si comitete, legi si Constitutie, va trebui sa reflectez la modul in care noi, cei umili si supusi Autoritatii Legiuitoare am putea sa fim despagubiti. Avem nevoie de responsabilizarea parlamentarilor si in general a tuturor initiatorilor de acte normative.

Tehnica legislativa- studiu de caz

Pentru a intelege rostul tehnicii legislative, voi porni de la un caz concret: art. 13 alin. 2 NCPC si propunerea de aplicare a acestuia adoptata, dar nepromulgata inca, prin Propunerea legislativa privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. NCPC are deja o Lege pentru punerea in aplicare, Legea nr. 76/2012, dar sportivii nostri din Parlament au pregatit recent si o lege pentru pregatirea acestei puneri in aplicare. Dupa cum am observat deja intr-un post anterior, propunerea initiala a vizat aceasta “pregatire” prin modificarea intrarii in vigoare (prin amanare) a unor dispozitii din NCPC si prin modificarea cu aplicare limitata a altora (pregatirea dosarului in apel/recurs, plafon valoric pentru recurs), toate denumite de initiatori “masuri tranzitorii”. In Camera Decizionala, este adoptat sub forma de amendament, o dispozitie de punere in aplicare a art. 13 alin. 2 din NCPC (art. 15 din legea inca nepromulgata).

ART. 13 alin. 2 NCPC: Partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii. In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inlcusiv, este licentiata in drept.

ART. 15 din legea inca nepromulgata: In aplicarea dispozitiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in recurs, cererile si concluziile partii, persoana juridica, pot fi formulate si sustinute de catre reprezentantul legal al acesteia sau de catre persoana desemnata de acesta, daca este licentiata in drept.

Aspecte de tehnica legislativa

Continutul unui proiect de act normativ trebuie sa cuprinda o regula necesara, conform art. 6 din Legea nr. 24/2000.
Era necesara vreo regula in aplicarea art. 13 alin. 2 NCPC? Nu era suficient de clar si precis textul legal, astfel incat sa fie necesara o dispozitie de punere in aplicare, care sa-i detalieze, sa-i precizeze, chiar prin exemplificare, continutul si modul concret de aplicare? Evident, nu era necesar.

Este art. 15 o norma de aplicare a art. 13 alin. 2 NCPC?
In mod evident nu, intrucat nu dispune cu privire la aplicarea art. 13 alin. 2 NCPC in continutul pe care il are norma de aplicat.
Art. 15, prin continutul sau, poate fi interpretat drept o norma de completare a art. 13 alin. 2 NCPC. O norma de completare cu aplicare limitata in raport de obiectul de reglementare: in completarea art. 13 alin. 2, in recurs, doar partile persoane juridice, mai pot fi reprezentate, in afara de avocat si de consilier juridic, si de reprezentantul legal si de orice licentiat in drept desemnat de reprezentantul legal.

Modificarea, completarea, abrogarea, suspendarea etc. reprezinta evenimente legislative care pot interveni pe durata existentei unui act normativ, dupa intrarea in vigoare a acestuia. NCPC, evident, inca nu a intrat in vigoare, dar sa nu fim asa pretentiosi cu aplicarea art. 56 alin. 1 din Legea nr. 24/2000.

Conform normelor de tehnica legislativa, completarea expresa consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte care se adauga elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi “Dupa articolul …se introduce un nou articol,…, cu urmatorul cuprins:”. Conditie de fond pentru modificarea sau completarea unui act norrmativ: numai daca nu se afecteaza conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act. Efect: se incorporeaza in actul de baza, identificandu-se cu acesta; interventiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.

Avand in vedere ca in acest caz a fost identificata o norma contrara, respectiv art. 13 alin. 2 NCPC care dispune in privinta persoanei juridice ca nu poate fi reprezentata in recurs decat prin avocat sau consilier juridic, avand in vedere ca art. 15 cuprinde o solutie legislativa noua, art. 15 trebuia din punct de vedere al tehnicii legislative sa dispuna expres completarea art. 13 alin. 2 NCPC.

Cu siguranta, cu totul alta era situatia daca autorii amendamentului ar fi apreciat oportun sa consulte un organism tehnic,  specializat in astfel de probleme:  Consiliul Legislativ.  Ar fi putut macar sa fi consultat Legea nr. 24/2000  sau logica elementara: daca vrei sa adaugi ceva zici ca aplici  ceva in alt fel sau adaugi ceva pur si simplu?

Totul era si mai bine daca autorii amendamentului mai consultau si Constitutia, adica daca urmareau, din perspectiva tehnicii legislative, sa respecte dispozitiile generale privind activitatea de legiferare.

Putea fi completat art. 13 alin. 2 NCPC prin amendarea abia in Camera Decizionala a unei propuneri legislative care are ca obiect masuri tranzitorii de aplicare a NCPC, avand in vedere expunerea de motive (lipsa bani, timp pentru integrala punere in aplicare)? Definitia amendamentului in DEX, obiectul propunerii legislative in contextul motivelor invocate de initiatori, jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie de bicameralism ne conduc spre un raspuns negativ. Am un continut juridic diferit care nici nu corespunde obiectivelor reglementarii astfel cum au fost propuse de initiatori si, evident, a ignorat ca Parlamentul este compus si din Senat.

Desigur, sunt partinitoare, sunt avocat si-mi apar profesia, si pot argumenta si pe fond ca nu e in regula solutia de a legitima reprezentarea persoanelor juridice in recurs prin orice absolvent de drept desemnat de catre reprezentantul legal. Desigur, pierd si avocatii prin concurenta absolventilor de drept la fel cum au pierdut si pana acum prin tolerarea avocaturii clandestine de catre Stat. Cu toate acestea, in primul rand va pierde partea, persoana juridica, care a avut incredere intr-un simplu absolvent de drept pe care parlamentarii l-au prezumat mai bun cunoscator in ale recursului decat un avocat la inceput de cariera, fara drept de a pune concluzii in recurs.

Revenind la problema reprezentarii, intrucat nu poti totusi sa obligi toate persoanele juridice sa angajeze, in baza unui contract individual de munca, un consilier juridic sau, in baza unui contract de asistenta jurdica,  un avocat, apreciez ca, pentru a fi respectata egalitatea de tratament cu partea persoana fizica licentiata in drept si pentru a fi asigurat accesul la justitie, consider ca este necesar sa se permita persoanelor juridice sa fie reprezentate in recurs de reprezentantul legal persoana fizica numai daca este licentiat in drept. Ma gandesc ca daca in aparatul vreunei primarii din tara nu figureaza vreun consilier juridic, ar trebui totusi ca Primarul sa poata reprezenta comuna, persoana juridica parte in recurs, dar sa nu semneze ca primarul, ci ca primarul licentiat in drept, altfel avem ajutor public judiciar. Mi se pare de bun simt.

O noua aberatie legislativa in numele degrevarii instantelor

Dimineata m-am ingrozit de un alt proiect legislativ, pornind de la articolul prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu privind recursul civil si modificarile propuse in vederea pregatirii intrarii in vigoare a NCPC, publicat pe juridice.ro

Am citit modificarea legislativa la care se referea, i-am urmarit parcursul legislativ, si m-am ingrozit mai tare. In procedura de urgenta a fost promovata o propunere legislativa de cativa senatori si deputati, avizata favorabil de Consiliul Legislativ, din nou fara aviz CES ca nu rezulta sa se fi cerut, Senatul prima camera sesizata l-a respins pentru lipsa de cvorum, dar in Camera Deputatilor incepe distractia. Vin amendamentele care modifica fondul propunerii. De aceea, pe scurt, in opinia mea, nu trebuia sa fie Camera Deputatilor prima camera sesizata conform art. 73 alin. 3 lit. k din Constitutie- modificarile la propunerea care nemultumeste Tribunalul Bucuresti si pe oricine mai rational au fost introduse ca amendamente in Camera Deputatilor: toate modificarile de contencios administrativ si fiscal (sunt multe multe legi); Consiliul Legislativ nu le-a avut in vedere, examinand evident doar propunerea de la Senat.

Dar daca nu se incalca art. 73 alin. 3 lit. k din Constitutie, nu inseamna ca nu se incalca principiul bicameralismului si nu inseamna ca, prin exces de putere, Camera Deputatilor nu a legiferat de una singura, reglementand contenciosul administrativ! Adica s-a incalcat art. 61 alin. 2 din Constitutie care nu atribuie vreunei camere calitatea de autoritate legiuitoare, ci Parlamentului, format din Camera Deputatilor si Senat. Existenta unor deosebiri majore de continut juridic si a unei configuratii deosebite, semnificativ diferite, intre forma adoptata de Camera Deputatilor si forma, chiar respinsa, dar supusa spre reflectie Senatului echivaleaza cu incalcarea principiului bicameralismului impus de art. 61 alin. 2 din Constitutie.

“Propunere legislativa privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila” (numarul propunerii la Senat L403/24.09.2012, numarul propunerii la Camera Deputatilor, Pl-x 436/2012, in ambele camere, cu procedura de urgenta)- propunerea viza initial modificarea si completarea Codului de procedura penala (eliminarea unui motiv de casare m-a ingrozit: hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia…deci, instanta de apel poate condamna nemotivat in fapt si in drept pe cineva, pentru ca nu se poate plange nimeni in recurs de aceasta “omisiune”- proces echitabil sau inchizitie?!), competenta la contraventiile in materie de rovinieta, arhivarea buletinelor de vot la Arhivele Nationale, restituirea administrativa a taxei pe emisiile poluante, masuri tranzitorii pentru punerea in aplicare a NCPC (camere de consiliu si pregatirea dosarului din NCPC, compunere complet pentru hotarari prealabile amanate pana in 2016 si tot pana atunci creste valoarea cererii nesusceptibile de recurs de la 500.000 la 1.000.000 lei, masuri tranzitorii pentru pregatirea dosarului, depunere si comunicari cereri apel/recurs si incidentale, compunere complet pentru hotarari prealabile intre 1 februarie 2013-31 decembrie 2015), competenta expresa a tribunalului ca prima instanta pentru conflicte individuale de munca.

In Camera Deputatilor, in scopul degrevarii instantelor judecatoresti, ramane propunerea privind modificarea si completarea Codului de procedura penala, cu mici amendamente, dar sectiunea “Modificarea si completarea unor acte normative in materie contraventionala si electorala” devine “Modificarea si completarea unor acte normative in materie contraventionala si in materia contenciosului administrativ si fiscal”. Se renunta la propunerea arhivarii buletinelor de vot la Arhiva Nationala, urmare a inconvenientelor aduse Ministerului Administratiei si Internelor, si urmare a renuntarii Ministerului Justitiei de a sustine propunerea. Se introduc amendamentele pentru degrevarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal, care nu m-ar fi deranjat enorm daca nu ar fi fost de imediata aplicare si la procesele in curs!

Astfel, se modifica art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ- creste plafonul valoric in fiscal de la 500.000 lei la 3.000.000 lei (abrogandu-se evident modificarea din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a NCPC care il stabilea la 1.000.000lei). Se modifica art. 109 din Legea nr. 188/1999, urmand ca numai raportul de serviciu al inaltilor functionari publici sa ramana in competenta curtii de apel in prima instanta si a ICCJ in recurs, restul raporturilor de serviciu prin similitudinea cu raportul de munca trec in competenta tribunalului in prima instanta si a curtii de apel in recurs. Se modifica OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, Legea recunostintei fata de eroii-martiri(…) nr. 341/2004, Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Legea cetateniei nr. 21/1991, Legea nr. 184/2001 privind organizarea si exercitarea profesiei de arhitect (aici se revine la norma anterioara modificarii prin art. 39 din Legea nr. 76/2012, articol care se abroga), Legea nr. 247/2005 (referitor la stabilirea despagubirilor), se abroga art. 60 din Legea nr. 76/2012 (adica se revine la norma anterioara din Legea 95/2006 privind actiunile in materie disciplinara privind pe medici, medici dentisti si farmacisti): toate aceste acte normative se modifica prin schimbarea competentei primei instante de la curtea de apel la tribunal, iar a instantei de recurs de la ICCJ la curtea de apel. Toate aceste modificari la atat de multe acte normative nu au facut obiectul reflectiei Senatului, fiind introduse ca amendamente direct prin raportul Camerei Deputatilor. Este inadmisibil ca modificarea unor noi acte normative, adica o initiativa legislativa de fapt, sa poata constitui logico-juridic un amendament, adica o modificare/corectie/completare la ceva ce deja s-a propus.

Se elimina propunerea pentru restituirea administrativa a taxei pe emisiile poluante (“Ministerul Justitiei nu mai sustine promovarea acestor dispozitii”), se aproba cu amendamente propunerea privind punerea in aplicare a NCPC (se si modifica NCPC, nu tranzitoriu, ci definitiv, incurajand noi si nelegitime exceptii de la reprezentarea persoanei juridice prin avocat/consilier juridic, pe aceeasi linie de gandire amendament=propunere legislativa).

Se introduce o modificare in materie de asigurari sociale, care sfideaza egalitatea in drepturi, protejata de art. 16 alin. 1 Constitutie precum si respectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, principiu de baza al unui stat de drept, pentru ca unii sunt mai presus de lege: scutirea de la restituirea sumelor incasate cu titlu de pensie de serviciu acordate prin hotarari judecatoresti execuatate dar desfiintate in controlul judiciar (!) personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti sau parchetelor. De ce numai grefierii? militarii de ce sa nu beneficieze de scutire sau altii in fix aceeasi situatie?!
O masura fiscala, fara a se solicita aviz de la CES. Se incalca art. 1 alin. 5 din Constitutie raportat la art. 87 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social si prin propunerea initiala depusa la Senat, intrucat nu s-a solicitat avizul CES desi cuprindea masuri fiscale- restituirea administrativa a taxei pe emisiile poluante; nu este publicat pe site-ul Senatului vreo adresa pentru aviz de la CES, ci doar de la Consiliul Legislativ, puncte de vedere Guvern si Secretariat General al Guvernului.

In final, art. 27 din Legea adoptata de Camera decizionala:
“(1) Procesele in prima instanta, precum si caile de atac in materia contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbarii, potrivit dispozitiilor prezentei legi, a competentei instantelor legal investite se judeca de instantele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie- Sectia de contencios administrativ si fiscal la data intrarii in vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta curtilor de apel se trimit la curtile de apel.
(3) Procesele in curs de judecata in prima instanta in materia contenciosului administrativ si fiscal aflate la data intrarii in vigoare a prezentei legi pe rolul curtilor de apel si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) In cazurile prevazute la alin. 1-3, dosarele se trimit pe cale administrativa, la instantele devenite competente sa le judece.”

Practic, toate litigiile privind taxe, impozite, contributii.. in valoare intre 500.000 si 3.000.000 lei judecate in prima instanta la curtea de apel, revin in recurs tot la curtea de apel, iar cele in valoare intre 500.000 si 3.000.000 lei in curs de judecata in prima instanta la curtea de apel se trimit la tribunale. De facto, acestea din urma, cel putin la Tribunalul Bucuresti vor primi urmatorul/primul termen de judecata peste 2 ani. La aceasta durata mai adaugam durata pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din aceasta lege, exceptie necesara pentru solutionarea exceptiei de necompetenta materiala a noii instante, in masura in care legea va fi promulgata!

Principiul securitatii juridice si al previzibilitatii legii de procedura civila este grav afectat. Nu este scurtata durata proceselor nici pe departe, cu atatea tribunale si curti de apel supra-aglomerate!
Nu este afectata impartialitatea cel putin aparenta a judecatorilor din recurs, colegi la aceeasi instanta si sectie cu cei de la fond?

Prin urmare, se poate constata incalcarea art. 21 alin. 3 din Constitutie, intrucat art. 27 din lege incalca dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

In final, pe buna dreptate apreciaza judecatorii Tribunalului Bucuresti ca se incalca art. 6 CEDO, ca se interpreteaza distorsionat MCV-ul… ca era nevoie de un studiu de impact, pe care insa initiatorii deputati si senatori nu sunt obligati sa-l efectueze (conform art. 7 alin. 6 din Legea 24/2000, sunt scutiti de o asemenea fundamentare a solutiilor legislative pe care le propun). Pe buna dreptate, apreciaza Tribunalul Bucuresti ca se incalca art. 73 alin. 3 lit. l) din Constitutie in conditiile in care initiativa legislativa viza organizarea si functionarea instantelor judecatoresti, chiar daca numai prin modificarile propuse la Codul de procedura penala, la Noul Cod de procedura civila, la Codul Muncii si Legea dialogului social. Prima camera sesizata trebuia sa fie Camera Deputatilor, iar nu Senatul, cum in mod gresit s-a procedat si in mod gresit a fost avizat de catre Consiliul Legislativ.

Prin urmare, avem un proiect de lege nu pentru imediata degrevare a instantelor judecatoresti, ci a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu supraaglomerarea iminenta a celorlalte instante, si afectarea grava a actului de justitie in Romania.

In loc de concluzie, nu pot sa nu repet ce m-a ingrozit in materie penala: abrogarea art. 385 indice 9 pct.9 CPP: hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege. Initiatorii au inteles, potrivit expunerii de motive, ca motivele de casare propuse spre eliminare sunt analizate in cadrul caii de atac a apelului! Nimeni nu a observat, obiectat, reactionat, desi la dezbaterea proiectului in Comisia juridica, de disciplina si imunitati din 22.10.2012 au participat reprezentanti ai Ministerului Justitiei, CSM, ICCJ, judecatori. Evident, raportul Comisiei mentioneaza ca aceste motive de recurs eliminate vor fi analizate in cadrul caii de atac a apelului. Nu i-a invatat nimeni pe acesti parlamentari ca prin “hotarare” nu se intelege doar “sentinta”, ci si “decizie”, adica cea care se da in apel si care astfel poate fi data in alb…de incheieri nu mai vorbim…Nici o urma de logica nu le-a spus ca in orice recurs poti ataca si hotararea primei instante (adica, sentinta) si hotararea instantei de apel (adica, decizia) si ca de cele mai multe ori exerciti apel doar impotriva hotararii din apel? Desigur, este o greseala nevinovata, dar dovedeste inca o data superficialitatea in procesul de legiferare.

Despre procedura prealabila a medierii pana la intrarea in vigoare a NCPC

S-a amanat intrarea in vigoare a NCPC pentru 1 februarie 2013. Nu s-a amanat deocamdata si intrarea in vigoare a art. 60 indice 1 din Legea nr. 192/2006, nou introdus prin Legea nr. 115/2012. Acest articol va intra in vigoare din 9 ianuarie 2013 si instituie, astfel cum am vazut din posturile anterioare, obligatia parcurgerii unei proceduri prealabile de informare asupra medierii.

Pana la intrarea in vigoare a NCPC, se aplica art. 720 indice 1 CPC care prevede ca in procesele si cererile dintre profesionisti evaluabile in bani si derivate din raporturi contractuale, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directa cu cealalta parte. Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii, se suspenda pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la inceperea ei.

Toate bune si frumoase pana ajungem la terminologie: ce inseamna “va incerca solutionarea litigiului prin mediere” sau “3 luni de la inceperea acestei proceduri de mediere”? Este suficient ca reclamantul cu/fara parat sa participe la sedinta de informare privind medierea sau este necesar ca reclamantul sa accepte medierea (daca paratul nu o accepta, pare simplu- reclamantul a incercat solutionarea litigiului prin mediere, nu este vina lui ca nu s-a incheiat contractul de mediere si nu s-a desfasurat medierea)? In opinia mea, este obligatoriu ca reclamantul sa accepte medierea daca paratul o accepta- numai astfel partile au incercat solutionarea in mod amiabil a litigiului. Termenul de 3 luni de suspendare a prescriptiei va curge de la data semnarii contractului de mediere, intrucat numai la acest moment incepe procedura medierii (de altfel, art. 49 din legea medierii prevede acelasi caz de suspendare a prescriptiei- contractul de mediere). Fata de mediere, concilierea directa intre parti (fara interventia unui conciliator care sa le propuna solutii) incepe la momentul la care una dintre parti ii comunica celeilalte parti, pretentiile sale. De la acest moment, partile sunt libere sa gaseasca o solutie, sa-si transeze litigiul, timp de 3 luni, sub sanctiunea continuarii curgerii prescriptiei.

OUG nr.119/2007, art. 5: in cazul litigiilor privitoare la obligatii de plata rezultand din contracte comerciale nu este necesara parcurgerea, in prealabil, a etapei concilierii directe prevazute la art. 720 indice 1 CPC. Observam ca legea nu excepteaza etapa prealabila a medierii impusa de CPC ca procedura alternativa concilierii directe. Cu toate acestea, ratiunea exceptiei de la art. 5 subzista si in cazul medierii. Mai mult, durata unei proceduri prealabile face parte din durata unui proces, iar art. 5 din Directiva 2000/35/CE impune, suficient de precis, ca Romania sa garanteze ca, in mod normal, se poate obtine un titlu executoriu, indiferent de suma datorata, in termen de 90 de zile calendaristice de la inaintarea actiunii creditorilor sau de la solicitarea adresata instantei sau altei autoritati competente, cu conditia ca datoria sau aspecte ale procedurii sa nu fie contestate. Termenul de 90 de zile calendaristice nu include, potrivit Directivei, urmatoarele: termenul pentru procesarea documentelor, orice intarzieri cauzate de creditori, cum ar fi termenele alocate corectarii solicitarilor. Per a contrario, o eventuala procedura de mediere, intra in termenul de 90 de zile de la inaintarea actiunii creditorilor, iar statul roman, cu exceptiile limitative de mai sus privind calculul duratei, trebuie sa garanteze acest termen. Mai mult, voi reaminti si considerentele Directivei: Diferentele intre normele si practicile privind platile in statele membre constituie un obstacol in calea bunei functionari a pietei interne. Acest lucru are ca efect limitari considerabile ale tranzactiilor comerciale intre statele membre. Acest lucru contravine art. 14 din Tratat, intrucat antreprenorii trebuie sa poata efectua tranzactii in intreaga piata interna in conditii care sa garanteze ca operatiunile transfrontaliere nu prezinta riscuri mai mari decat vanzarile interne. Intarzierea efectuarii platilor constituie o incalcare a contractului care a devenit atractiva din punct de vedere financiar pentru debitori in majoritatea statelor membre datorita dobanzilor mici aplicate intarzierii efectuarii platilor si/sau procedurilor greoaie de actiune.

Ce se intampla dupa ce intra in vigoare art. 60 indice 1 din Legea medierii, dar inainte de intrarea in vigoare a NCPC?

Dupa cum am scris intr-un post anterior, incepand cu 9 ianuarie 2013, se instituie obligatia procedurii prealabile de informare asupra avantajelor medierii in anumite cazuri. Aceste cazuri, avand in vedere ca se astepta ca NCPC sa intre in vigoare la 1 septembrie, sunt corelate cu dispozitiile din NCPC care la 9 ianuarie 2013 nu vor fi aplicabile (ordonanta de plata din NCPC, nu din OUG nr. 119/2007).

Prin urmare, in toate litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 de lei (exceptand cauze cu parti in insolventa sau cereri privind Registrul Comertului) fie de drept comun, fie pe calea ordonantei de plata prevazuta de OUG nr. 119/2007 (aberant tocmai pentru ca nu s-a anticipat amanarea intrarii in vigoare a NCPC), devine obligatorie procedura prealabila de informare privind medierea care nu este suspensiva de prescriptie (cu o mica exceptie, prezentata intr-un post anterior).

De asemenea, pe drept comun se va aplica si art. 720 indice 1 CPC (incercarea de mediere sau de conciliere directa a litigiului): reclamantul va participa la sedinta de informare privind medierea si fie va accepta medierea (daca paratul o accepta, urmand a fi incheiat contractul de mediere), fie nu va accepta medierea, indiferent de motiv, si va parcurge si procedura de conciliere directa, fie nu va accepta medierea daca paratul nu o accepta si poate sesiza instanta fara o conciliere directa (reclamantul a incercat solutionarea litigiului prin mediere, dar paratul nu s-a prezentat/ a refuzat medierea, daca se accepta aceasta interpretare).

Pentru siguranta suspendarii prescriptiei as invita partea adversa in continuare la conciliere, concomitent cu invitatia de a se prezenta la mediator pentru sedinta de informare. In rest, cred ca solutionarea extrajudiciara a litigiului nu depinde de proceduri, fie ele facultative sau obligatorii, ci se poate realiza oricand acolo unde ai cu cine discuta.