Biroul executorului judecatoresc si instanta de executare

Potrivit comunicatului de presa, astazi Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionalitatea art. 650 alin. 1 NCPC: instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.

In lipsa motivarii, pot doar spera ca debitorii nu vor mai alerga dupa executorul ales de creditor, cat mai departe de debitor, dar in raza aceleiasi curti de apel unde domiciliaza debitorul. Daca debitorul meu sta in Turnu Magurele, ca si mine creditor, cum poate fi echitabil sa ma judec pe contestatie la executare la Urziceni ca acolo s-a gandit creditorul sa-si aleaga executorul? Sau la Judecatoria sector 1, sa mi se judece contestatia peste 1 an? Sau in alta localitate, ca practica instantei este intr-un fel sau altul.

Competenta instantei de executare, astfel cum este reglementata de art. 650 alin. 1 NCPC, depinde mult prea mult de alegerea unei parti, chiar daca alegerea este nelegala. In acest sens a statuat ICCJ prin decizia nr. 5461/2013: Însă, odată învestit un executor judecătoresc, chiar necompetent, instanţa de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul său, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Nu in ultimul rand, competenta instantei de executare atunci cand executarea nu se efectua de catre executorul judecatoresc, nu a fost expres reglementata. Desigur, prin analogie puteam apela la sediul activitatii de executare fiscala, respectand filosofia reglementarii, de a avea un reper fix fata de vechea lege (locul unde se face executarea) si mai aproape creditorului care, pana la obtinerea titlului executoriu, a alergat dupa debitor mai mult decat suficient.

Asteptam motivarea instantei constitutionale, pentru a putea aprecia efectele deciziei in cauzele pendinte atat de incuviintare a executarii cat si de contestatie.

Mai reducem onorariul?

Satula de formalitati legislative, mai precis de modul in care se adopta diverse acte normative (i.e., una se propune si se cere aviz, alta se adopta, la pachet, ca tot avem acum ocazia…) imi fac totusi timp sa va mai impartasesc din gandurile mele. Va multumesc pentru interesul acordat si imi cer iertare pentru lipsa mea de pe blog in ultima perioada.

Asadar, a fost o data ca niciodata o reducere de onorariu, reducere substantiala. Ca o fi sau nu intemeiata, inca nu stiu, dar frustare n-ai cum sa nu simti. E ca si cum judecatorul iti reproseaza ca meriti mai putin. Va fi nevoie de discutii si explicatii acordate clientului, poate chiar justificari asupra cuantumului onorariului pretins si platit de catre client. Cu siguranta clientul va trage in jos pretul data viitoare, daca va mai fi o astfel de data. Pana la urma clientul ramane cu o dauna judiciara. Oare judecatorii se gandesc la aceste aspecte?

O banala clauza Attorney Fee Provision m-a pus pe ganduri. Cate prostii lipsite de eficienta juridica se trec in contracte! Oare?

Daca s-ar stipula in contract ca partea in culpa se obliga sa plateasca onorariul avocatial al partii inocente, cu titlu de cheltuiala judiciara, fara posibilitatea de a fi redus de catre instanta de judecata, la cerere sau din oficiu? Sa presupunem ca ar fi stabilit si un plafon in acest sens.

Pot partile contractante sa deroge de la art.451 NCPC?
Interesul cui il protejeaza instanta? Daca cel ocrotit, in mod valabil si-a asumat obligatia de a plati onorariul avocatial al partii adverse, mai poate instanta sa-l reduca fara a contraveni acordului partilor? Mai este vatamat in acest caz interesul privat al partii care a pierdut procesul?

Ce sens ar mai avea altfel o clauza de tip Attorney Fee Provision? Sa inteleg sa raspunderea pentru dauna judiciara ar deveni contractuala, iar raspunderea prevazuta la art. 451 NCPC este una delictuala, subsidiara lipsei unui acord al partilor sub acest aspect?

Inclin spre un raspuns afirmativ.

Reflectii de toamna

Ce zile frumoase de toamna, atatea culori, lumini, aer proaspat, ciupercute, ghinda, crizanteme, pajisti inca verde crud… Am reusit sa le observ si sa uit ca tocami iesisem de sub ordinele „pe scurt…mai pe scurt…in concluzie„. Toamna asta mi-a lasat impresia ca totusi judecatorii de contencios pot sa ceara autoritatilor respectarea garantiilor procedurale prevazute de lege. M-am chinuit sa explic ratiunea si logica unor norme procedurale unor judecatori pe care prea des i-am vazut indiferenti unor astfel de critici. Sa imi spui ca o casa de asigurari de sanatate este competenta sa stabileasca contributii unei persoane care nu se afla in relatie contractuala cu ea, pentru ca un presupus medic de familie al contribuabilului ar aparatine de aceasta casa de asigurari?! Sa pretinzi unui contribuabil sa rectifice o presupusa baza de date detinuta de fisc, altfel orice scrie acolo, musai e corect?! Cred ca si informatiile de la manastirea Secu’ tre sa se mai verifice, dapai bazaconiile care pot aparea intr-o simpla baza de date sau in contabilitatea altcuiva. Ieri totusi unii judecatori au considerat ca un lichidator judiciar n-a procedat bine refuzand sa inscrie pretinsa creanta a fiscului in baza fisei pe platitor a debitorului, desi lichidatorul le-a zis clar ca fisa nu dovedeste creanta, nu tine loc de decizie/declaratie/proces verbal sau orice titlu de creanta. Degeaba! Tre sa ne chinuim mai mult si sa explicam ca o fisa pe platitor e ca o fisa pe partener (situatie debite/plati sau cum vreti sa-i ziceti) ce se scoate dintr-o evidenta contabila, insuficienta pentru a atesta o creanta fara spre exemplu, un contract, o factura etc. Ati emite o ordonanta de plata doar in baza unei fise de partener? Din propria experienta stiu ca intr-o fisa pe platitor pot aparea surprize de nedeslusit chiar de catre organul fiscal (in cazul meu, se pretindea ca mi-ar fi fost anulata o plata de mai demult, dar nu se stia de ce…evident, mi-au restituit banii incasati fara drept).

Si totusi, toamna asta mi-a adus bucuria de a citi multe hotarari judecatoresti frumoase, motivate in concret, detaliat, asa cum le-a perceput acel judecator. Au judecat ce li s-a cerut. Uneori criticabil, uneori nefondat, dar nu vadit neintemeiat in fapt sau in drept sau cu carente de logica.

Imi amintesc de stagiu, castigasem un dosar vechi in care nu aveam dreptate decat la nivel moral poate, dar adversarul batea campii; asa ca, judecatorul, animat probabil si de resortul etic, mi-a dat castig de cauza, frumos motivat dar juridic incorect. Tot in fata lui am ajuns apoi cu un dosar in care mi-era si jena sa-mi sustin apararea. Multi colegi il respecta pe acel judecator, chiar daca nu le-au dat dreptate, pentru ca ii asculta si le raspunde la ce li se cere.

O fi greu sa dai un raspuns la cate probleme se ridica, de asta eu nu sunt judecator, ci avocat. Fiecare cu rolul lui. Dar cum sa conving eu un judecator daca nu il ajut sa vada cu ochii mei sau daca nu incerc eu sa vad dosarul cu ochii lui? Cum sa conving un judecator de civil ca o fisa pe platitor nu e titlu de creanta daca nu ii explic ce zice legea fiscala ca valoreaza titlu de creanta fiscala si care ar fi consecintele unui rationament contrar, oricat de familiar ar fi acelui judecator?

Azi am vazut uluita cum exista aceeasi persoana inregistrata fiscal de doua ori cu denumiri diferite, recunoscute de judecatori, si cu existenta faptica diferita. Detaliile ar complica povestea- si asa mi s-a zis ca-i fain blogul dar nu prea se-ntelege:) Eroarea e undeva la granita intre cea materiala si cea de judecata, moralmente de neconceput sa nu mai poata fi corectata.

Astept motivarea Curtii Constitutionale in privinta Codului insolventei, sperand sa se impuna principiile de aplicare in timp a legii de procedura asa cum au fost consacrate prin NCPC. Sa nu transformam regula in exceptie!

Va doresc si voua o toamna frumoasa in continuare!

Instanta de executare pentru creante fiscale

NCPC- reflectii de weekend:

Care judecatorie este competenta sa solutioneze contestatia la executare impotriva titlului executoriu pentru creante la bugetul local?

Indicii– creditorul este orasul x; debitorul are domiciliul in orasul y; nu avem modalitati de executare, ci doar titlu si somatie :)

p.s. 1. exista inca judecatorii in ambele orase x si y :)
p.s. 2.nu avem executor judecatoresc, deci nu conteaza circumscriptia in care s-ar afla acesta;
p.s. 3. avem executor fiscal, desigur din orasul x.

Care judecatorie este instanta de executare competenta sa solutioneze contestatia la executare, deocamdata impotriva titlului si a somatiei?

Aplicam art. 650 NCPC cu motivarea ca organul de executare fiscala (creditorul) este in situatie asemanatoare cu biroul executorului judecatoresc? Sa trimitem debitorul la domiciliul creditorului pentru orice contestatie la titlu in materie fiscala?

Problema se poate ivi si in orice alt caz asemanator (ex. titlu executoriu in baza atragerii raspunderii solidare de catre un AFP din alt oras), atat timp cat organul de executare nu este executorul judecatoresc.

Un weekend plin de inspiratie!

p.s.Daca aveti sugestii privind competenta, cu drag le putem comenta.

NCPC si comoditatea

In urma unor discutii mai mult sau mai putin aprinse, am ajuns la concluzia ca in niciun caz nu poate fi considerat in scopul unei mai bune administrari a justitiei CONEXAREA unor dosare guvernate de vechiul cod de procedura civila, respectiv de noul cod de procedura civila :D E mai comod sa nu fie conexate. Nu stiu ce pretext vom gasi in caz de litispendenta :)

O alta problema lasata in aer de legiuitor: legea de procedura civila aplicabila unei cereri introductive de instanta formulate dupa 15.02.2013, care ar putea fi calificata drept o „cale de atac” impotriva unei hotarari administrative sau jurisdictionale emise/ pronuntate anterior datei de 15.02.2013.

Spre exemplu, incheiere de carte funciara din 10.02.2013- plangerea de CF formulata dupa 15.02.2013 se judeca in baza NCPC? Nici nu m-as gandi altfel. Dar in situatia in care se formuleaza dupa 15.02.2013 Apel impotriva hotararii OSIM din ipotetica data de 10.02.2013? Dar daca dupa data de 15.02.2013 se depune actiunea in anularea unei sentinte arbitrale pronuntate anterior, sa zicem tot 10.02.2013?

Sa zicem ca la registratura dosarul primeste vechea coperta verde, mov, roz etc., iar la primul termen de judecata, apar discutiile: CPC sau NCPC. Sa zicem ca judecatorul ajunge la concluzia ca legea aplicabila era de fapt NCPC si …gresit s-a ajuns chiar la acel prim termen de judecata. Cum procedeaza in continuare? Ca doar nu are sens sa trimita cauza la registratura pentru a se relua totul de la repartizare la schimbul de acte procedurale (deja comunicate in speta). Dar un proces poate fi guvernat partial de CPC si partial de NCPC? Nu prea.

Aceeasi ratiune de mai sus care impune respingerea de plano a oricaror pretentii de conexare- comoditatea- va impune si solutia continuarii aplicarii legii de procedura sub care a fost inregistrat dosarul; daca in control judiciar se va stabili altfel, s-o ia atunci de la inceput:)

Cinic si comod.

NCPC din 15 februarie, neconstitutional amanat?

Proces inceput in 1 februarie 2013, NCPC sau nu?

Dupa cum stiti, pentru justa corelare cu legea privind degrevarea, inca nepromulgata si evident nepublicata in M.Of., s-a amanat intrarea in vigoare a NCPC pentru 15 februarie 2013.

Solutia legislativa de amanare promovata prin OUG nr. 4/2013, nu ma deranjeaza, daca tot trebuie corelata cu legea mai sus amintita.

Dar, din imposibilitatea de a ma concentra pe chestiuni cu adevarat utile si importante, pe fondul ploii mocanite de afara, am ajuns sa dau o privire pe procedura de adoptare a acestei ordonante.

Concluzia: as putea pretinde ca unui proces inceput la 1 februarie 2013 i se aplica NCPC, pentru ca in mod neconstitutional s-a amanat aplicarea acestuia pana pe 15 februarie 2013.

Mai precis, Guvernul nu a consultat Consiliul Legislativ; a trimis solicitarea de aviz dupa ce a adoptat ordonanta. „Proiectul” de ordonanta de urgenta rezulta a fi trimis Consiliului Legislativ in 31.01.2013, consiliu care in mod prompt il analizeaza si isi exprima avizul nr. 61 din aceeasi data, 31.01.2013 (doar are termen de avizare, 24 de ore). Logica avizarii este insa rupta de constatarea ca, de fapt, s-a avizat ex post un act normativ deja adoptat, iar nu un proiect. OUG nr. 4 era deja adoptata in sedinta Guvernului din 30.01.2013. In concluzie, Guvernul a formulat o solicitare fara obiect, ca doar nu poti cere aviz la un proiect care nu mai exista in aceasta calitate.

Ma intreb iar, uitandu-ma cum ploua afara, daca tot nu-ti pasa de continutul vreunui aviz, de ce sa te mai obosesti sa-l ceri? Si nu pot sa nu ma intreb de ce Consiliul Legislativ continua sa emita avize pentru acte adoptate? Cererea de aviz nu devine caduca la data adoptarii proiectului supus avizarii? De ce sa-mi bat capul cu o solicitare care a ramas sau, mai grav, cum este cazul de fata, era ab initio, lipsita de obiect? Poate asa isi mai prioritizeaza activitatea si Consiliul Legislativ.

Desigur, nu-mi doresc sa se admita o astfel de exceptie de neconstitutionalitate, ca ne-ar bulversa nitel organizarea serviciului public al justitiei. Dar, tare vreau sa vad Curtea Constitutionala cum impune legiuitorului sa respecte procedura de legiferare, dincolo de orice considerente de oportunitate, dincolo de evaluarea impactului unei astfel de decizii.

Creante sub 2000 de lei- drept la recurs

Potrivit unui comunicat de presa emis astazi de catre Curtea Constitutionala, procesele si cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2000 de lei inclusiv sunt supuse recursului, fiind admisa in 20.11.2012 exceptia de neconstitutionalitate a art. 1 pct. 1 indice 1 si art. 299 alin. 1 indice 1 Cod procedura civila.

Decizia Curtii Constitutionale urmeaza a fi publicata in Monitorul Oficial, iar considerentele acesteia am convingerea ca ar trebui examinate si in raport de dispozitiile similare ale NCPC, din perspectiva recunoasterii caii de atac a apelului pentru astfel de cereri.

Sa fie un inceput pentru recunoasterea unui dublu grad de jurisdictie in civil? Abia astept motivarea.