Suspendare decizie de impunere. Insolventa

Recent, am asistat la o suspendare de act administrativ fiscal ceruta de o persoana fata de care s-a deschis procedura insolventei.

Problema ridicata de judecator, mi-a dat de gandit. Ce paguba iminenta ai, daca executarea este suspendata in temeiul Legii insolventei? S-a pus problema si a lipsei de interes legitim si actual, dar cererea a fost respinsa pe fond (si parea a subzista un caz bine justificat de suspendare).

Inca nu am gasit un raspuns. Poate constitui o “paguba” faptul ca nu poti scapa de creditor in procedura de reorganizare? Poti obtine astfel o creanta sub conditie suspensiva? N-am studiat problema, dar mi s-a parut interesanta, asa ca v-am expus-o.

Cat dureaza suspendarea actului administrativ fiscal pe art.14?

Raspunsul pare simplu: pana la pronuntarea instantei de fond, sub conditia ca persoana vatamata sa introduca actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile.

Dar in fiscal, in ipoteza in care nu se solutioneaza contestatia in cele 60 de zile de la pronuntarea suspendarii, raspunsul nu mai e asa de simplu.

Pentru niste functionari, a aparut ideea incetarii de drept a suspendarii in 60 de zile de la pronuntarea hotararii judecatoresti, indiferent daca nu a fost solutionata contestatia, in conditiile in care nu ai introdus actiunea in anularea actului. Care act? Cel suspendat. Dar e inadmisibil!!! Potrivit art. 218 Cod procedura fiscala, in fiscal legiuitorul zice ca ma vatama nu actul suspendat (decizia de impunere), ci decizia de solutionare a contestatiei, pe care in ipoteza de mai sus, nu o am. In lipsa deciziei de solutionare a contestatiei, ma adresez instantei cu anularea deciziei de impunere ca sa ma aflu in treaba (cica, sa pastrez suspendarea). Cu rarisime exceptii, un asemenea demers se loveste de inadmisibilitate. Si contestatia mea tot nu-i solutionata. Ba chiar am hotarare de obligare sa-mi solutioneze plangerea prealabila, iar organul fiscal inca mediteaza.

Si atunci, nu este logic ca suspendarea deciziei de impunere sa nu inceteze mai devreme de 60 de zile de la data comunicarii deciziei de solutionare a contestatiei? Cum s-a retinut in jurisprudenta, art. 14 alin. 1 ultima teza din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretat coroborat cu norma speciala in materie fiscala, respectiv art. 218 C. pr. fiscala care stabileste obiectul actiunii in contenciosul fiscal.

Pe rationamentul functionarilor mai sus expus, ar trebui sa ne asteptam ca suspendarea sa nu dureze pana la pronuntarea instantei de fond, ci un termen de 60 de zile de la pronuntarea suspendarii. Sa repetam cererea de suspendare? Este posibil oare sa avem cererile repetitive solutionate favorabil astfel incat sa nu se implineasca cele 60 de zile si sa fim expusi executarii deciziei de impunere, blocarii conturilor etc ? Sincer ma indoiesc sa fie posibil ca in 60 de zile de la prima pronuntare, o a doua instanta investita cu suspendarea actului, sa se pronunte (chiar si retinand o lipsa de inters sau o autoritate de lucru judecat).

Evident ca pentru functionar este nevoie de opinia autoritatii care sa-l convinga sa nu treaca la executarea actului fiscal suspendat decat daca s-au scurs cele 60 de zile de la comunicarea actului dat in procedura prealabila. Este mai mult decat necesara o precizare legislativa in acest sens, pentru ca suspendarea obtinuta pe art. 14 sa nu devina in fapt o iluzie.

Biroul executorului judecatoresc si instanta de executare

Potrivit comunicatului de presa, astazi Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionalitatea art. 650 alin. 1 NCPC: instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.

In lipsa motivarii, pot doar spera ca debitorii nu vor mai alerga dupa executorul ales de creditor, cat mai departe de debitor, dar in raza aceleiasi curti de apel unde domiciliaza debitorul. Daca debitorul meu sta in Turnu Magurele, ca si mine creditor, cum poate fi echitabil sa ma judec pe contestatie la executare la Urziceni ca acolo s-a gandit creditorul sa-si aleaga executorul? Sau la Judecatoria sector 1, sa mi se judece contestatia peste 1 an? Sau in alta localitate, ca practica instantei este intr-un fel sau altul.

Competenta instantei de executare, astfel cum este reglementata de art. 650 alin. 1 NCPC, depinde mult prea mult de alegerea unei parti, chiar daca alegerea este nelegala. In acest sens a statuat ICCJ prin decizia nr. 5461/2013: Însă, odată învestit un executor judecătoresc, chiar necompetent, instanţa de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul său, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Nu in ultimul rand, competenta instantei de executare atunci cand executarea nu se efectua de catre executorul judecatoresc, nu a fost expres reglementata. Desigur, prin analogie puteam apela la sediul activitatii de executare fiscala, respectand filosofia reglementarii, de a avea un reper fix fata de vechea lege (locul unde se face executarea) si mai aproape creditorului care, pana la obtinerea titlului executoriu, a alergat dupa debitor mai mult decat suficient.

Asteptam motivarea instantei constitutionale, pentru a putea aprecia efectele deciziei in cauzele pendinte atat de incuviintare a executarii cat si de contestatie.

“Degeaba stii procedura daca nu stii civil”

Astazi aprindem o candela si ne rugam pentru profesorul nostru Ion Deleanu. La dumnealui m-am dus cu rugamintea de-a-mi indruma teza de licenta, despre arbitraj si proceduri. Mi-a propus ca subiect arbitrajul in echitate, dar i-am marturisit ca problema ma coplesea, era absenta din practica arbitrala romaneasca si ar fi mai potrivita pentru un doctorat. Am cazut de acord sa tratez despre anularea hotararii arbitrale, iar teza mi-a ramas draga. Ii multumesc inca o data profesorului indrumator pentru sugestiile si pentru rabdarea de a-mi intelege ideile. Am fost nemultumita ca n-am luat si eu 10, si nu mi-a pasat sa aud felicitari pentru un 9. Mai tarziu nemultumirea a trecut si i-am ramas recunoscatoare ca mai pricep cate ceva in procedura si nu numai. A avut grija sa ma atentioneze ca procedura nu e totul, nu numai. Un om bun! Multe laude i se pot aduce! De aceea, Doamne, Odihneste-l in pace!

Mai reducem onorariul?

Satula de formalitati legislative, mai precis de modul in care se adopta diverse acte normative (i.e., una se propune si se cere aviz, alta se adopta, la pachet, ca tot avem acum ocazia…) imi fac totusi timp sa va mai impartasesc din gandurile mele. Va multumesc pentru interesul acordat si imi cer iertare pentru lipsa mea de pe blog in ultima perioada.

Asadar, a fost o data ca niciodata o reducere de onorariu, reducere substantiala. Ca o fi sau nu intemeiata, inca nu stiu, dar frustare n-ai cum sa nu simti. E ca si cum judecatorul iti reproseaza ca meriti mai putin. Va fi nevoie de discutii si explicatii acordate clientului, poate chiar justificari asupra cuantumului onorariului pretins si platit de catre client. Cu siguranta clientul va trage in jos pretul data viitoare, daca va mai fi o astfel de data. Pana la urma clientul ramane cu o dauna judiciara. Oare judecatorii se gandesc la aceste aspecte?

O banala clauza Attorney Fee Provision m-a pus pe ganduri. Cate prostii lipsite de eficienta juridica se trec in contracte! Oare?

Daca s-ar stipula in contract ca partea in culpa se obliga sa plateasca onorariul avocatial al partii inocente, cu titlu de cheltuiala judiciara, fara posibilitatea de a fi redus de catre instanta de judecata, la cerere sau din oficiu? Sa presupunem ca ar fi stabilit si un plafon in acest sens.

Pot partile contractante sa deroge de la art.451 NCPC?
Interesul cui il protejeaza instanta? Daca cel ocrotit, in mod valabil si-a asumat obligatia de a plati onorariul avocatial al partii adverse, mai poate instanta sa-l reduca fara a contraveni acordului partilor? Mai este vatamat in acest caz interesul privat al partii care a pierdut procesul?

Ce sens ar mai avea altfel o clauza de tip Attorney Fee Provision? Sa inteleg sa raspunderea pentru dauna judiciara ar deveni contractuala, iar raspunderea prevazuta la art. 451 NCPC este una delictuala, subsidiara lipsei unui acord al partilor sub acest aspect?

Inclin spre un raspuns afirmativ.

Camera decide, de una singura?

La multi ani! Un An Nou memorabil!

Eu imi doresc anul acesta sa nu mai legifereze de una singura vreo camera a Parlamentului. Mai exact, imi doresc pe 15 ianuarie cand va fi termen la Curtea Constitutionala in dosarul modificarilor la Codul penal din 10 decembrie 2013, sa se invoce din oficiu incalcarea principiului bicameralismului.

Cum, nu ati auzit cand a zis Presedintele Senatului ca n-are nicio legatura cu modificarile la Codul penal? Modificarile acelea cu deputatii si senatorii si avocatii care nu sunt functionari.. Avea dreptate- modificarile si completarile n-au ajuns si prin Senat!

Sa va povestesc!
Prin 2011 se initiaza si se adopta in Senat Proiectul de lege pentru abrogarea art. 74 indice 1 din Codul Penal. Scurt si la obiect, articolul nu continea nimic mai mult decat ce-i in titlu.
Proiectul se trimite tot in 2011 in Camera Deputatilor si aici decizia a asteptat pana in data de 10 decembrie 2013, cand se raporteaza propunerea de adoptare cu amendamente muuulte si controversate (sub noua denumire de Lege pentru modificarea si completarea unor acte normative- ce titlu!), iar plenul adopta cele propuse prin raport, in aceeasi zi.

Sare lumea ca sunt lasati sa scape niste demnitari si asistam iar la un imens scandal mediatic. CSM-ul se plange ca n-a fost consultat. Mai mult, observ ca unii deputati au sesizat CCR cu o astfel de critica ca cica ar fi fost necesar avizul CSM. Eu as zice ca nu era cazul. Alte critici de neconstitutionalitate in integralitatea proiectului nu am vazut nici in sesizarea deputatilor nici in cea a ICCJ. Toti urmaresc pastrarea conflictului de interese si a subiectilor activi la infractiunile de coruptie in cel mai larg sens. Cu aceasta ocazie, m-am intrebat si eu daca avocatul poate sa ia mita? Ca sa nu imi reprezint cu loialitate clientul? am gasit:D o ipoteza pentru care avocatii n-ar putea fi exclusi din categoria penala a functionarilor, aidoma parlamentarilor sau primarilor ale caror atributii de serviciu trebuie privite in sens larg. Imi amintesc de o speta pentru definitivat la penal, ceva legat de un trafic de influenta asupra primarului sa faca ceva ce nu intra oricum in atributiile sale. Cica erau indeplinite conditiile infractiunii; conteaza ce crede badea Gheorghe ca poate sa faca primarul, nu ca scrie in lege ca atributiile respective erau la consiliu. Vorba aia- semneaza ca primarul- deci acest om poate sa faca ce vrea demnitatea lui.

Revenind la modificarile adoptate in Camera Deputatilor, subliniez una singura absolut corecta si nedezbatuta: prescriptia speciala intervine oricate suspendari ale termenului intervin.
Este o propunere pe care o sustin a fi scrisa negru pe alb de catre Parlament pentru a indeplini finalitatea si ratiunea acestei institutii, infranta printr-o nota transmisa de Sectia Penala a ICCJ atunci cand unele dosare grele riscau sa se naruiasca in prescriptie. Este dreptul oricarui faptuitor de rele cu iz penal sa nu mai fie tras la raspundere dupa zeci de ani de la data comiterii lor. Indiferent ca procurorii au avut nevoie de multi ani pentru a instrumenta cauza, indiferent ca judecatorii au fost impiedicati sa judece ca n-a fost gata expertiza sau ca dosarul era suspendat pentru vreo exceptie de neconstitutionalitate sau ca nu poate fi citat sau adus nu stiu care martor sa ca cel supus rigorii legii pur si simplu se bucura de imunitate. Este dreptul inculpatului. Nu este doar o sanctiune a celui care n-a instrumentat cauza mai repede pentru o decizie definitiva. Este o sanctiune a statului in ansamblul sau care n-a condamnat pe vinovat in termenul impus de lege, termen care, odata depasit, face inutila si injusta condamnarea. Doar n-a omorat pe nimeni sa nu se mai prescrie.

Dar, dragii mei, asa cum va povesteam, aceste modificari le-au facut deputatii (240 pentru) ignorand ca, inca, nu avem un Parlament unicameral. Camera decizionala nu este singura camera a legislativului! De cate ori nu s-au adus masuri fiscal- bugetare direct in Camera Deputatilor!

Dar, dragii mei, ati vazut cumva ca senatorii sa se fi plans ca nu li s-a cerut opinia? Ati vazut cumva ca nici Consiliului Legislativ nu i s-a cerut avizul pe noile modificari si completari? Stiati ca nu ar fi admisibil sa se sesizeze Curtea Constitutionala din oficiu sub aspectul respectarii principiului bicameralismului?

Va doresc un An Nou cu bine!

Reflectii de toamna

Ce zile frumoase de toamna, atatea culori, lumini, aer proaspat, ciupercute, ghinda, crizanteme, pajisti inca verde crud… Am reusit sa le observ si sa uit ca tocami iesisem de sub ordinele “pe scurt…mai pe scurt…in concluzie“. Toamna asta mi-a lasat impresia ca totusi judecatorii de contencios pot sa ceara autoritatilor respectarea garantiilor procedurale prevazute de lege. M-am chinuit sa explic ratiunea si logica unor norme procedurale unor judecatori pe care prea des i-am vazut indiferenti unor astfel de critici. Sa imi spui ca o casa de asigurari de sanatate este competenta sa stabileasca contributii unei persoane care nu se afla in relatie contractuala cu ea, pentru ca un presupus medic de familie al contribuabilului ar aparatine de aceasta casa de asigurari?! Sa pretinzi unui contribuabil sa rectifice o presupusa baza de date detinuta de fisc, altfel orice scrie acolo, musai e corect?! Cred ca si informatiile de la manastirea Secu’ tre sa se mai verifice, dapai bazaconiile care pot aparea intr-o simpla baza de date sau in contabilitatea altcuiva. Ieri totusi unii judecatori au considerat ca un lichidator judiciar n-a procedat bine refuzand sa inscrie pretinsa creanta a fiscului in baza fisei pe platitor a debitorului, desi lichidatorul le-a zis clar ca fisa nu dovedeste creanta, nu tine loc de decizie/declaratie/proces verbal sau orice titlu de creanta. Degeaba! Tre sa ne chinuim mai mult si sa explicam ca o fisa pe platitor e ca o fisa pe partener (situatie debite/plati sau cum vreti sa-i ziceti) ce se scoate dintr-o evidenta contabila, insuficienta pentru a atesta o creanta fara spre exemplu, un contract, o factura etc. Ati emite o ordonanta de plata doar in baza unei fise de partener? Din propria experienta stiu ca intr-o fisa pe platitor pot aparea surprize de nedeslusit chiar de catre organul fiscal (in cazul meu, se pretindea ca mi-ar fi fost anulata o plata de mai demult, dar nu se stia de ce…evident, mi-au restituit banii incasati fara drept).

Si totusi, toamna asta mi-a adus bucuria de a citi multe hotarari judecatoresti frumoase, motivate in concret, detaliat, asa cum le-a perceput acel judecator. Au judecat ce li s-a cerut. Uneori criticabil, uneori nefondat, dar nu vadit neintemeiat in fapt sau in drept sau cu carente de logica.

Imi amintesc de stagiu, castigasem un dosar vechi in care nu aveam dreptate decat la nivel moral poate, dar adversarul batea campii; asa ca, judecatorul, animat probabil si de resortul etic, mi-a dat castig de cauza, frumos motivat dar juridic incorect. Tot in fata lui am ajuns apoi cu un dosar in care mi-era si jena sa-mi sustin apararea. Multi colegi il respecta pe acel judecator, chiar daca nu le-au dat dreptate, pentru ca ii asculta si le raspunde la ce li se cere.

O fi greu sa dai un raspuns la cate probleme se ridica, de asta eu nu sunt judecator, ci avocat. Fiecare cu rolul lui. Dar cum sa conving eu un judecator daca nu il ajut sa vada cu ochii mei sau daca nu incerc eu sa vad dosarul cu ochii lui? Cum sa conving un judecator de civil ca o fisa pe platitor nu e titlu de creanta daca nu ii explic ce zice legea fiscala ca valoreaza titlu de creanta fiscala si care ar fi consecintele unui rationament contrar, oricat de familiar ar fi acelui judecator?

Azi am vazut uluita cum exista aceeasi persoana inregistrata fiscal de doua ori cu denumiri diferite, recunoscute de judecatori, si cu existenta faptica diferita. Detaliile ar complica povestea- si asa mi s-a zis ca-i fain blogul dar nu prea se-ntelege:) Eroarea e undeva la granita intre cea materiala si cea de judecata, moralmente de neconceput sa nu mai poata fi corectata.

Astept motivarea Curtii Constitutionale in privinta Codului insolventei, sperand sa se impuna principiile de aplicare in timp a legii de procedura asa cum au fost consacrate prin NCPC. Sa nu transformam regula in exceptie!

Va doresc si voua o toamna frumoasa in continuare!